Flecareala de dimineata

image

N-am inteles niciodata care e treaba cu lasatul capacului de la wc. Chiar sunt femei sau barbati care au o problema cu pozitia capacului si se ofuscheaza daca nu il gasesc asa cum vor ei?! Serios?! Chiar te minti ca ai o problema cu cel de langa tine doar pentru ca lasa sau nu capacul?! E clar, ca paharul de vin proaspat spalat, ca asta e o scuza care mascheaza alte probleme.
La fel si cu prosopul de dupa dus. Eu ma numar printre cei care uita sa puna prosop nou la baie dupa fiecare dus. Cum ar fi sa se urle la mine de fiecare data cand comit o asemenea “faradelege”?! Oare nu sunt totusi motive cu mult mai serioase pentru care sa ne bosumflam (nu ca ar fi indicat sa o facem vreodata, catusi de putin)?!
Ne ingrijoram si ne enervam din cauza unor detalii lipsite de importanta, suntem rai unii cu ceilalti doar de dragul de a fi rai. Traim pe sistemul batutului in teava si impinsului in tramvai. Lumea n-o sa se schimbe de la sine daca noi nu miscam un deget sau un gand. (da, am deviat mult de la subiect šŸ™‚ )
In alta ordine de idei, am fost martora unor evenimente care mi-au aratat ca printre noi sunt inca si oameni frumosi. Am sa le impartasesc, poate, intr-o noua dimineata. Stay tuned! šŸ™‚

EL

Articolul asta il dedic LUI pentru ca ma adoarme in fiecare noapte, pentru ca ma asculta chiar si atunci cand folosesc toate cele 20000 de cuvinte doar seara, cu EL, pentru ca ma face sa rad dupa o zi obositoare de munca, pentru ca anticipeaza orice dorinta a mea si o indeplineste cand abia prinde radacini, pentru ca, in ciuda timpului petrecut impreuna, nu a incetat o clipa sa ma surprinda placut.
Acest articol il dedic LUI, celui care stie sa ierte si sa iubeasca atat de frumos, care a pus de multe ori nevoia mea inaintea nevoii lui. LUI, celui care ma face sa ma simt atat de puternica si incantatoare, care coboara in toiul noptii sa-mi cumpere pastile pentru a doua zi, care ma incurajeaza sa-mi urmez visele, care ma coboara cu picioarele pe pamant atunci cand zbor mai sus decat ma tin aripile.
Este vorba despre EL, cel care a inteles ca sunt inca un copil rasfatat si ca imi este greu sa ma rup de sanul mamei ca sa devin femeie, EL, cel care duce gunoiul fara sa i-o cer si face ordine cot la cot cu mine, cel care isi cere iertare chiar si pt cele mai mici greseli pe care poate nici nu le-as lua in seama.
Acest articol il daruiesc LUI pentru ca-mi ofera iubire intr-un mod de care eu nu m-as putea satura niciodata.

Exista unul pentru fiecare dintre noi, un EL care intrece orice asteptare. Nu te multumi niciodata cu putin si nu face compromisuri din teama de a nu ramane singura!

Logoreea la femei

Un studiu arata ca femeile folosesc 20.000 de cuvinte pe zi, pe cand barbatii, doar 7.000. Cam asta e si motivul pentru care m-am apucat de scris.

Dupa vinul de vineri seara cu fetele, constat ca, desi am stat ore intregi impreuna si am vorbit neincetat despre subiecte diverse, au ramas atatea povesti nespuse. Si parca fiecare astepta momentul potrivit sa intervina sau sa profite de o secunda de liniste pentru a initia o noua discutie. Nu cred ca am reusi vreodata sa ramanem fara cuvinte!

Am dat un search rapid pe google sa vad daca exista o explicatie stiintifica care sa justifice intr-un fel logoreea asta a femeilor. Ei bine, cica in scoarta creierului nostru exista cantitati mari deĀ FOXP2 (Forkhead-Box P2), o proteina careĀ joaca un rol esential in invatarea, dezvoltarea limbajului si exprimarea orala (articulare, gramatica, intelegere). Ea nu lipseste cu desavarsire la barbati (asta le mai lipsea… )Ā dar se gaseste in concentratii mult mai mici.

Cercetatorii spun ca aceasta descoperire nu ar fi singura explicatie care sa justifice flecareala femeilor doar ca pana in prezent nu s-au gasit si alte dovezi care sa motiveze diferenta mare de verbalitate dintre barbati si femei.

Asa ca eu nu pot decat sa concluzionez ca noi suntem niste fiinte enigmatice, greu de citit chiar si de ai mai mari oameni de stiinta si, bineinteles, suntem absolut incantatoare!

Cheers, ladies!

image

Epoca de Aur vs. Prezentul

Image

Chiar daca moda anilor ’50 revine in zilele noastre, sensibilitatea, sarmul, eleganta, discretia si inocenta femeilor din Epoca de Aur raman vii doar in amintirea vremurilor demult apuse.

Mi-as fi dorit sa ma nasc undeva intre anii ’30-’50! Nu pentru ca n-as imbratisa internetul sau ebook-urile sau… telefonul mobil. Dar cum ai putea sa nu iubesti jazzul anilor trecuti, naturaletea si rafinamentul doamnelor de atunci, scrisorile de dragoste parfumate si atent redactate, machiajul subtil si talia de viespe frumos pusa in evidenta prin tinute alese, asortate pantofilor stiletto?! Sau, sau petrecerile unde domnii se intreceau in sarm si noblete, unde dorinta sexuala se contura in flirturi discrete si inocente dar pline de senzualitate?!

Incerc sa vad ce e mai bun in oameni dar e aproape imposibil sa ignor nivelul ridicat al degradarii noilor generatii unde principiile morale lipsesc cu desavarsire, unde fetele isi vand tineretea in schimbul unor plimbari in tari exotice sau in schimbul catorva perechi de pantofi branduiti, unde naturaletea a fost inlocuita cu vulgaritatea sau plimbarile sub clar de luna cu plimbari in masini extravagante pe arterele principale ale oraselor.

Uitam sa ne bucuram de lucruri simple dar pline de esenta, sa punem accent pe spiritaulitate sau inteligenta, sa apreciem oamenii cu adevarat frumosi si valorosi, sa ne oprim din ceea ce facem si sa zambim doar pentru ca e soare afara, sa mergem la teatru, sa deschidem o carte, sa ascultam un concert de calitate, uitam ca “ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata”.

De Craciun

Desi nu am inclinatii puternice religioase, respect cu strictete anumite obiceiuri pentru a pastra farmecul acestei sarbatori. In principiu, in seara de Ajun, e musai sa strangem prietenii la un pahar de vin fiert si sa pregatim surprize pt fiecare. A doua zi o dedicam negresit parintilor. Ziua in care “gustam” cate o sarmaluta la fiecare dintre cele 2 mese, oferim si primim cadouri, radem si glumim si ne intoarcem incarcati spre casa, atat de voie buna cat si de bunataturile specifice Craciunului.

Ca si anul trecut, cadourile sunt pregatite sub brad sau… pe unde am mai avut loc:

ImageImage

Secretul meu

Am avut o revelatie, un moment in care m-am eliberat de gandurile ce traiesc aproape asfixiat in capul meu, un moment in care m-am apropiat de mine, moment in care m-am concentrat asupra unui sigur lucru: cum as fi fost eu, ca stare de spirit, ca om, daca deciziile luate pana in prezent ar fi fost altele, daca prietenii ar fi fost inlocuiti, daca domeniul profesiei ar fi fost diferit, daca nu mi-as fi intalnit jumatatea, daca pur si simplu as fi trait intr-un cu totul alt mediu, inconjurata de cu totul si cu totul alti oameni. Aici si acum traiesc fericirea pe care orice tanara o viseaza la 23 de ani – nu e totul asa cum iti doresti dar inveti sa fii multumit cu ceea ce ai, inveti sa lupti pentru mai mult, inveti sa te bucuri de lucruri marunte si sa traiesti viata din plin cu fiecare zi.

N-a fost nevoie de prea multa meditare ca raspunsulĀ sa apara darĀ am ales sa il impartasesc acelora ce vad lumea in negru si gri si au nevoie de o oaza de inspiratie in drumul lor spre fericire. Am inteles ca indiferent de ce ar fi insemnat prezentul pentru mine, indiferent de mediul in care as fi trait, as fi imbratisat fericirea la fel de strans ca si acum, pentru ca ea nu este redata de cei din jur, nu este contributia persoanelor apropiate mie ci este alegerea mea, alegerea de a trai in amonie cu tot ceea ce ma inconjoara. Este adaptarea mea la prezent. Ā Poate ca sunt norocoasa (desi sustin ca norocul si-l face fiecare cu mana lui), dar a fi fericit mi se pare mai degraba o alegere. Am intalnit oameni pe care viata i-a incercat dur, oameni cu probleme serioase de sanatate, oameni care au trecut prin dureri sufletesti si trupesti de neinchipuit dar care au reusit sa-si pastreze optimismul si speranta unei zile mai bune.

Cred ca exista o cale extrem de scurta pentru a ajunge sa fii fericit cu ceea ce ai sau ceea ce esti. Secretul meu sta inĀ aprecierea, respectul si iubirea de sine.Ā 

Paharul meu (de vin) este intotdeauna pe jumatate plin!