Logoreea la femei

Un studiu arata ca femeile folosesc 20.000 de cuvinte pe zi, pe cand barbatii, doar 7.000. Cam asta e si motivul pentru care m-am apucat de scris.

Dupa vinul de vineri seara cu fetele, constat ca, desi am stat ore intregi impreuna si am vorbit neincetat despre subiecte diverse, au ramas atatea povesti nespuse. Si parca fiecare astepta momentul potrivit sa intervina sau sa profite de o secunda de liniste pentru a initia o noua discutie. Nu cred ca am reusi vreodata sa ramanem fara cuvinte!

Am dat un search rapid pe google sa vad daca exista o explicatie stiintifica care sa justifice intr-un fel logoreea asta a femeilor. Ei bine, cica in scoarta creierului nostru exista cantitati mari de FOXP2 (Forkhead-Box P2), o proteina care joaca un rol esential in invatarea, dezvoltarea limbajului si exprimarea orala (articulare, gramatica, intelegere). Ea nu lipseste cu desavarsire la barbati (asta le mai lipsea… ) dar se gaseste in concentratii mult mai mici.

Cercetatorii spun ca aceasta descoperire nu ar fi singura explicatie care sa justifice flecareala femeilor doar ca pana in prezent nu s-au gasit si alte dovezi care sa motiveze diferenta mare de verbalitate dintre barbati si femei.

Asa ca eu nu pot decat sa concluzionez ca noi suntem niste fiinte enigmatice, greu de citit chiar si de ai mai mari oameni de stiinta si, bineinteles, suntem absolut incantatoare!

Cheers, ladies!

image

Advertisements

Epoca de Aur vs. Prezentul

Image

Chiar daca moda anilor ’50 revine in zilele noastre, sensibilitatea, sarmul, eleganta, discretia si inocenta femeilor din Epoca de Aur raman vii doar in amintirea vremurilor demult apuse.

Mi-as fi dorit sa ma nasc undeva intre anii ’30-’50! Nu pentru ca n-as imbratisa internetul sau ebook-urile sau… telefonul mobil. Dar cum ai putea sa nu iubesti jazzul anilor trecuti, naturaletea si rafinamentul doamnelor de atunci, scrisorile de dragoste parfumate si atent redactate, machiajul subtil si talia de viespe frumos pusa in evidenta prin tinute alese, asortate pantofilor stiletto?! Sau, sau petrecerile unde domnii se intreceau in sarm si noblete, unde dorinta sexuala se contura in flirturi discrete si inocente dar pline de senzualitate?!

Incerc sa vad ce e mai bun in oameni dar e aproape imposibil sa ignor nivelul ridicat al degradarii noilor generatii unde principiile morale lipsesc cu desavarsire, unde fetele isi vand tineretea in schimbul unor plimbari in tari exotice sau in schimbul catorva perechi de pantofi branduiti, unde naturaletea a fost inlocuita cu vulgaritatea sau plimbarile sub clar de luna cu plimbari in masini extravagante pe arterele principale ale oraselor.

Uitam sa ne bucuram de lucruri simple dar pline de esenta, sa punem accent pe spiritaulitate sau inteligenta, sa apreciem oamenii cu adevarat frumosi si valorosi, sa ne oprim din ceea ce facem si sa zambim doar pentru ca e soare afara, sa mergem la teatru, sa deschidem o carte, sa ascultam un concert de calitate, uitam ca “ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata”.

De Craciun

Desi nu am inclinatii puternice religioase, respect cu strictete anumite obiceiuri pentru a pastra farmecul acestei sarbatori. In principiu, in seara de Ajun, e musai sa strangem prietenii la un pahar de vin fiert si sa pregatim surprize pt fiecare. A doua zi o dedicam negresit parintilor. Ziua in care “gustam” cate o sarmaluta la fiecare dintre cele 2 mese, oferim si primim cadouri, radem si glumim si ne intoarcem incarcati spre casa, atat de voie buna cat si de bunataturile specifice Craciunului.

Ca si anul trecut, cadourile sunt pregatite sub brad sau… pe unde am mai avut loc:

ImageImage

Secretul meu

Am avut o revelatie, un moment in care m-am eliberat de gandurile ce traiesc aproape asfixiat in capul meu, un moment in care m-am apropiat de mine, moment in care m-am concentrat asupra unui sigur lucru: cum as fi fost eu, ca stare de spirit, ca om, daca deciziile luate pana in prezent ar fi fost altele, daca prietenii ar fi fost inlocuiti, daca domeniul profesiei ar fi fost diferit, daca nu mi-as fi intalnit jumatatea, daca pur si simplu as fi trait intr-un cu totul alt mediu, inconjurata de cu totul si cu totul alti oameni. Aici si acum traiesc fericirea pe care orice tanara o viseaza la 23 de ani – nu e totul asa cum iti doresti dar inveti sa fii multumit cu ceea ce ai, inveti sa lupti pentru mai mult, inveti sa te bucuri de lucruri marunte si sa traiesti viata din plin cu fiecare zi.

N-a fost nevoie de prea multa meditare ca raspunsul sa apara dar am ales sa il impartasesc acelora ce vad lumea in negru si gri si au nevoie de o oaza de inspiratie in drumul lor spre fericire. Am inteles ca indiferent de ce ar fi insemnat prezentul pentru mine, indiferent de mediul in care as fi trait, as fi imbratisat fericirea la fel de strans ca si acum, pentru ca ea nu este redata de cei din jur, nu este contributia persoanelor apropiate mie ci este alegerea mea, alegerea de a trai in amonie cu tot ceea ce ma inconjoara. Este adaptarea mea la prezent.  Poate ca sunt norocoasa (desi sustin ca norocul si-l face fiecare cu mana lui), dar a fi fericit mi se pare mai degraba o alegere. Am intalnit oameni pe care viata i-a incercat dur, oameni cu probleme serioase de sanatate, oameni care au trecut prin dureri sufletesti si trupesti de neinchipuit dar care au reusit sa-si pastreze optimismul si speranta unei zile mai bune.

Cred ca exista o cale extrem de scurta pentru a ajunge sa fii fericit cu ceea ce ai sau ceea ce esti. Secretul meu sta in aprecierea, respectul si iubirea de sine. 

Paharul meu (de vin) este intotdeauna pe jumatate plin!